Fii Sanatos

Policitemia nou-născutului

Generalitati

Ce reprezintă policitemia?

Policitemia reprezintă o stare în care se produce o cantitate crescută de globule roşii (eritrocite) în circulaţia sangvină. Este o stare opusă anemiei, care rezultă din numărul redus de eritrocite în circulaţia sangvină. Policitemia se mai numeşte pletora.

Care cauze duc la apariţia policitemiei?

  • Producerea sporită a globulelor roşii (eritrocite):
    • Fătul cu nivel scăzut cronic de oxigen răspunde prin producerea crescută de eritrocite
    • Unele maladii cromozomiale pot cauza creşterea producerii de eritrocite
  • În circulaţia copilului intră celule sangvine din exterior:
    • Întârzierea clamării cordonului ombilical după naştere rezultă în trecerea sângelui placentar în circulaţia copilului
    • Transfuzia între gemeni când doi gemeni împărtăşesc aceeaşi placentă ce are o circulaţie comună şi sângele circulă de la un geamăn la altul.

Care copii sunt afectaţi de policitemie?

Policitemia se poate produce în diferite condiţii. Categoriile de copiii afectaţi de policitemie sunt:

  • Cei născuţi la altitudini înalte din cauza necesităţii crescute a sângelui în oxigen
  • Cei născuţi după 42 săptămâni de gestaţie (supramaturaţi)
  • Copiii mici pentru vârsta lor de gestaţie sau cu retard de creştere intrauterină
  • Gemenii univitelini care împărţesc o singură placentă cu transfuzie de sânge între ei
  • Cei născuţi de mame cu diabet
  • Cei cu anomalii cromozomiale cu includerea trisomiilor 13, 18 şi 21 (sindromul Down)

De ce policitemia este o cauză de îngrijorare?

Policitemia uşoară nu cauzează probleme. Totuşi, numărul crescut de eritrocite poate creşte volumul sanguin sau vâscozitatea sângelui, făcând dificilă circulaţia prin vase şi către organe. Copiii pot respira cu dificultate şi inima şi vasele sangvine ale lor nu pot compensa un volum crescut de sânge. Deoarece un număr crescut de eritrocite se distruge este eliberată o substanţă numită bilirubina, care este cauza îngălbenirii pielii, ochilor şi membranelor mucoase. În policitemie pot apărea convulsii. Fiți cu noi pe facebook:

Simptome

Mulţi copii cu policitemie nu au semne vizibile ale acestei stări.
Următoarele semne clinice sunt cele mai frecvente în policitemie. Totuşi fiecare copil poate avea manifestări diferite, care includ:

  • Colorarea pielii în culoare roşie vişinie
  • Suge rău
  • Somnolenţă
  • Respiraţie frecventă sau detresă respiratorie
  • Icter – culoare galbenă a pielii, mucoaselor şi ochilor
  • Nivel scăzut de zahăr în sânge

Diagnostic

În cazul prezenţei semnelor clinice se examinează numărul de eritrocite sau hematocritul. Testele de laborator arată un hematocrit (număr de eritrocite) înalt când policitemia este prezentă. Un nivel înalt de hemoglobină poate ajuta în diagnosticul policitemiei.

Alte teste sunt: gazele sângelui pentru a controla nivelul de oxigen în sânge; zahărul (glucoza) sângelui; ureea şi creatinina – teste care arată dacă rinichii sunt implicaţi în această patologie. Fiți cu noi pe facebook:

Tratament

Tratamentul medicamentos al policitemiei

Tratamentul specific al policitemiei va fi stabilit de medicul neonatolog în dependenţă de: Fiți cu noi pe facebook:

  • Termenul de gestaţie în săptămâni
  • Starea de sănătate
  • Anamneza medicală
  • Evoluţia maladiei
  • Tolerarea de către copil a medicamentelor, procedurilor sau terapiei specifice
  • Aşteptările privind evoluţia bolii
  • Părerea / opinia Dvs.

Tratamentul poate include:

  • Extragerea unui volum de sânge şi în asemenea mod reducerea numărului de eritrocite
  • Înlocuirea sângelui extras cu fluide (pentru a ajuta diluţia concentraţiei de eritrocite)
  • Transfuzia parţiala (extragerea înceată şi înlocuirea unui volum din sângele copilului)

Evolutie

Prognosticul

Prognosticul este favorabil la copilul cu policitemie uşoară sau în cazul când copilul cu policitemie severă a beneficiat de tot tratamentul necesar.
Unii copii pot avea modificări ale dezvoltării neurologice.

Complicaţii posibile

  • Moartea ţesutului intestinal (enterocolita ulcero-necrotică)
  • Descreşterea controlului motor fin
  • Insuficienţă renală
  • Convulsii.